Leurda, medicament și leac în povestea bunicii
Câteodată îmi e dor de copilărie! Dor de momentele în care mergeam cu mamaia în pădure după lemne, ciuperci și urzici. Primăvara ne strângeam alai de copii să mergem după ghiocei, toporași și viorele. Cel mai mult îmi plăcea la cules de leurdă. Cât era pădurea de mare zburdam ca albinuțele! Ajungeam acasă obosiți și sătui de mâncat leurdă.
Acasă, bunica (mamaie îi spunem noi) ne făcea o salată bună din leurda culeasă. Simplă, doar cu ulei și oțet plus încă un fel de mâncare. Tot era bună, tot am mai fi mâncat!
Tot ea ne spunea că leurda este bună pentru sănătate și că multe leacuri se pot face din ea: tincturi, uleiuri, comprese. Și avea dreptate! Leurda conţine sulfură de alil, substanţa care îi imprimă gustul şi mirosul specific usturoiului, vitamine, săruri minerale (calciu, fier, fosfor, cupru, natriu) şi proteine. Are o acțiune puternic antibacteriană. Frunzele sale mai pot avea acțiune antiseptică.
Frunzele de leurdă au şi un potenţial maxim în eliminarea durerilor. Folosite sub forma de comprese sau cataplasme ajută la eliminarea durerilor reumatismale, articluaţiilor inflamate, dureri de piept şi gută. Comprese se fac astfel: frunzele se toacă şi se zdrobesc apoi într-un mojar de porţelan. Pasta verde se pune între bucăţi de tifon şi apoi se aplică pe zona afectată. Este benefică în caz de dureri provocate de gută şi dureri de piept.
Cel mai mult prefer să mănânc leurda proaspătă simplă, în salate sau în combinații exotice! De curând am fost în pădure și-am găsit Lurdă! Eram așa fericită! Nu mai eram copil, dar aveam cu mine copii mai mari și aceeași bucurie de când eram mică!